Dacă nu citeam glumiţa asta la hotnews, nu mă stârneam : Ştiam că există şi altă lume datorită Europei Libere care dădea din când în când Rolling Stones şi Michael Jackson… ( aici )
Nu ştiu de ce simt unii nevoia să se auto-victimizeze , nu înţeleg de ce simt nevoia să mintă . Gigelul ăla probabil n-a deschis niciodată radioul la ora 17:05 că să asculte Metronomul cu Radu Teodoru . Ar fi ştiut că aveam un album nou zilnic , vinerea era album-live in concert şi duminica 4 ( patru ) ore de by request . Stăteam în Prelungirea Ferentari undeva la etajul 4, ultimul , şi întinsesem un fir de cupru lung de vreo 12 m pe bloc : antena pentru radioul Atlantic ( pe care-l băgam in boxele pick-upului Apropos : mai stiţi ce-i ăla pick-up ? ) Nu mă întreba nimeni de sănătate , nici pomeneală . Asta a fost educaţia mea muzicală : Rush, Rennaissance şi Colloseum nu se “dau” la MTV .
Nimeni nu te împiedica să intri în Bibliotecă Americană , Franceză , Germană sau Italiană la un film. Era înghesuială , stăteam pe jos cu câte 2 ore înainte dar vedeam filme de artă nu coreene ca la televizor . Şi nici Cinemateca din Eforie n-a închis-o nimeni, niciodată .
Da , cu cărţile era mai dificil . Dacă n-aveai o pilă la o librarie le luai mai greu decât carnea sau bananele , eternele obsesii culinare ale gospodinei din anii ’80 . Spagă , suprapreţ, pachete cu o “ bunătate ” şi-o carte de colorat . Dar le găseai . Sau le împrumutai de la alţii . Şi repet: bibliotecile vestice n-aveau pază armată la poartă .
Ce vreau să spun ? Da : era frig-frică-foame. Era iad . Dar spiritul e liber orice ar fi .
Lăsaţi-mă în pace cu glumele gen ” Comuniştii nu ne-au lăsat să trăim ” . Aiurea . Unora le era frică să trăiască la fel cum le e şi acum .
Fear is the mind killer.
Twitter Updates
8 Comments
Corect!
Ai mare dreptate, am trecut acea epoca exact la fel ca tine si nu mi-a lipsit nici muzica, desigur la Europa Libera, dar si la posturile de radio sarbesti, avantajul plasamentului geografic, nici cartile obtinute exact cum spui tu sau imprumutate. Muzica nu era nici macar stereo, auditia era uneori execrabila, dar exista. Cartile se ferfeniteau tot circuland din mana in mana dar cine a vrut a putut citi aproape orice.
Mama a devorat cartile. Tata si-a pus in practica hobbyurile de informatician. Fiecare cum putea. Teatrul, cartile, muzica… reprezentau o evadare. Ai dreptate. Unora le era frica sa traiasca atunci, dar si acum.
Sa nu te mint, muzica nu ascultam de la europa libera. Ascultam radio Novi-Sad si Belgrad, aveam suficienta muzica si la televiziunile straine (da, avantaj Timisoara)… iar ca bonus, primeam benzi de magnetofon de la prieteni. Pink Floyd, Scorpions, AC DC…. era muzica pentru cine dorea sa asculte.
Iar pick-upul era pentru muzica clasica… da, ce vremuri. Aveam spiritul liber; era singura modalitate de a supravietui prin carti si muzica. Fiind craciun, nu vreau sa-mi amintesc de aspectele negative. Eu i-am iertat pe toti, pe cei de atunci ca si pe cei de azi.
Asta nu inseamna ca unul din ei o sa scape de judecata si de responsabilitatea faptelor lor. Nu, nici in mormant nu o sa scape. Garantez.
Nu ascultam Europa Libera, părinții mei erau extrem de obedienți (de teamă, lipsă de vocație a rebeliunii, deformare profesională – lucrau în MApN ambii). Bunicii însă erau ahtiați după Vocea Americii și Europa Libera, m-am și certat de câteva ori pe tema asta cu ei. Cu aceeași bunici polemizam pe tema religiei și țin minte că argumentul meu suprem era: “Gagarin a fost în ceruri și nu l-a întâlnit pe Dumnezeu.” Nu erau supărați pe mine, mereu îmi spuneau ca sunt prea mic și nu știu ce vorbesc, dar am să cresc și am să înțeleg. Când am fost numit secretarul UTC al liceului unde învățam, bunica nu a mai vorbit cu mine o lungă perioada de timp. M-a durut, dar eram prea mândru de încrederea primită ca să conteze foarte mult…
Frica și obediența moștenită social de la părinți (socializarea primara) au fost cele care m-au făcut să gândesc așa și nu altfel. Tot ele au fost cele care m-au făcut ca în 16 decembrie ’89 să privesc de pe margine ceea ce se întâmpla în jurul meu în Timișoara, fără să mă implic, ba chiar să îmi sfătuiesc amicii, alături de care priveam din stația de tramvai de la Maria lumea adunată în fața casei parohiale a pastorului Tokes, să plece acasă. Și, da, am plecat toți când a venit primarul Moț și a cerut încredere iar o bătrânică a răspuns cu un puternic accent maghiar că “nu este increderea, huo miliția”. De frică am scăpat târziu. Și mult mai târziu am înțeles că frica existase doar fiindcă o lăsasem eu să fie, să crească. Cu obediența nu a fost mai ușor de luptat deși m-au ajutat mulți: colegi, profesori, chiar autori de carte sau film, muzicieni, vestici sau nu.
M-am întins… dorind de fapt să spun doar că și atunci, ca și acum, acei „comuniști” care nu ne-au lăsat sa trăim erau și sunt în fiecare dintre noi.
E ușor de spus că “infernul e ceilalți”. Și atunci și acum.
Mosule ce tanar esti! (Nici o legatura cu piesa Andrelor). Vorbsti de Europa Libera dar, de epoca Teodoru. Nu cred ca pentru tine, ci pentru cei care mai intra pe aici, un alt remember.
Luni – Joi h.17,15 – 18.00 Metronom 1970…1975 (martie) cu Cornel Chiriac. Vineri acelasi ore: The Beatles Kingdom. Sambata; idem la ore, Raspunsuri la scrisori. De prin 1972 parca, tot Cornel a facut si Metronom duminical – 4 ore. Tot in perioada aia, dar mai spre seara, intre 20,15 si 21.00. Luni – top 20 New Musical Expres, marti – top 20 Franta (nu mai stiu ce revista), miercuri – top 20 Musica E Dischi (Italia), joi – top 20 singles Bilboard. Emisiunile erau prezentate de fratii Aurelian si Octavian Udriste. Vineri – jazz a la carte (Cornel Chiriac). Totul a fost super pana in acea zi blstemata de martie 1975 cand un elvetian naimit de “baietii cu ochi albastri” l-a injunghiat pe Cornel Chiriac.
Iar pentru cei carora programul nu le era de ajuns, mai aveau de luni pana vineri, intre 16.10 si 17.00 emisiuna Delutany Rendevoux a lui Cseke Laszlo de la Europa ungurilor. Si mai era si Sambata pe unde medii a lui Costa Toader la Radio Novisad (in limba Romana), mai era Radio Luxembourg, mai era S.R. 1 Europa Saar, post traznet. Eu le-am consumat pe toate. Si cand ma plictiseam, mai stiam si orele de muzica buna de la Radio Sofia – programa Horizonte, sau de la Radio Beograd – emisiunea lui Mirco Mircovici. Cred ca am fost printre cei mai juniori corespondenti la Europa. La 15 ani trimeteam prima scrisoare pe un “traseu” pe care nu-l divulg nici macar astazi.
PS
Mosule…Ce pretentii poti avea de la Tapalaga? Daca l-ai cunoate cum il cunosc eu cred ca ai face cura de slabire trei zile.
PS2
Ura
Craciun Fericit ! si La Multi Ani !
Eram prea mica pt Europa Libera, dar stiam ca se asculta asa ceva. Ai mei au fost educati in spiritul “daca ma lasa sa traiesc am pot si eu sa mai sar calul cateodata”. Ascultau ce se dadea la radio, posturile romanesti, aveau chiar febleti rusesti sau italiene, insa stiau ei si de cantaretii americani, stiau de MJ si de John Lennon (mama a plans cand a murit), Mahalia Jackson, Rolling Stones si altii vechi si buni. Tata era mai mult cu muzica populara, nimeni nu stia sa joace sarba munteneasca ca el. Nu eram liberi, insa acolo unde e constrangere cu adevarat gaseste fiecare om o bucurie cat de mica ca sa isi lumineze putin zilele. Nu erau victime adevarate, ei erau doar victimele colaterale. Nu are nimeni dreptul (in afara de cei care au fost inchisi “pt nesupunere” sau trimisi in lagarele in care se construia) sa creada ca vremurile alea erau cele mai grele vremuri traite vreodata. Chiar si in timp de razboi oamenii gasesc lucruri care sa le infrumuseteze, chiar si pt cateva momente, zilele.
@all: ceea ce demonstreaza inca o data : fiecare a trecut cum a putut mai bine prin anii aia negri…